1. POLIPI COLONICI Definitie. Clasificare. Polipii colonici reprezinta leziuni supradenivelate (protruzive), bine delimitate, dezvoltate la nivelul mucoasei colonice. Importanta clinica a acestor leziuni este deosebita, deoarece sunt considerate leziuni precanceroase, raspunzatoare pentru aparitia majoritatii cancerelor colorectale. Identificarea si rezectia endoscopica a acestor leziuni, precum si supravegherea ulterioara a pacientilor scad sau chiar inlatura riscul individual de cancer colorectal. Aspectul polipilor colonici este variabil ca forma, dimensiuni si localizare. Pot fi sesili, cu o baza larga de implantare sau pediculati, avand un pedicul (“piciorus”) care uneste capul polipului de peretele colonic. In functie de dimensiune, pot fi mici (sub 5 mm), medii (5-15 mm) si mari (peste 15 mm), acestia din urma prezentand un risc crescut de transformare maligna. Polipii pot aparea oriunde la nivelul colonului, avand insa o predispozitie pentru colonul stang (decendent, sigmoid) in 70% din cazuri. De aceea, rectosigmoidoscopia flexibila reprezinta o metoda excelenta si cost-eficienta pentru depistarea acestor leziuni. Substratul histologic al polipilor colonici este variat, determinand diferente in ceea ce priveste istoria naturala, evolutia si prognosticul. Schematic, polipii pot fi “adenomatosi” (tubulari, vilosi sau tubulo-vilosi), caracterizati prin atipii glandulare variabile si potential evolutiv catre cancerul colorectal, si “non-adenomatosi” (hiperplazici), cu consecinte clinice minore. De aceea, abordarea corecta a acestor leziuni porneste intotdeauna de la examenul anatomo-patologic (microscopic). Transformarea polipilor adenomatosi in cancer este un proces imprevizibil, cu o durata variabila (intre 2 si 10 ani), riscul crescand cu marimea, tipul histologic, numarul polipilor, varsta pacientului. Malignizarea este doar una din posibilele cai de evolutie ale unui polip, si se caracterizeaza prin acumularea de mutatii genetice succesive in celulele glandulare epiteliale. Incidenta polipilor colonici in studiile endoscopice creste cu varsta, de la 10% la 45 ani pana la 40-50% la persoane peste 55-60 ani. Dintre acestia, peste 75% sunt adenoame, in special cei cu dimensiuni de peste 5 mm. Diagnostic. De cele mai multe ori, polipii colonici sunt diagnosticati intamplator in cadrul examenelor colonoscopice, fiind asimptomatici. Uneori, polipii mari, de peste 10 mm, situati distal se pot manifesta prin sangerare (rectoragii), ceea ce trebuie sa reprezinte un semn de alarma. De aceea, colonoscopia este obligatorie in orice sangerare rectala, pentru precizarea diagnosticului. Colonoscopia, spre deosebire de alte metode, ofera posibilitatea descrierii amanuntite a polipului, oferind detalii asupra localizarii, dimensiunilor, formei, aspectului mucoasei si permite in acelasi timp prelevarea de biopsii pentru examenul microscopic. Modificarile tranzitului intestinal (diaree si/sau constipatie) pot apare in cazul polipilor voluminosi, localizati distal. Tratament. Polipectomia endoscopica (indepartarea polipilor in cursul colonoscopiei) reprezinta metoda optima pentru tratamentul polipilor rectocolonici. Leziunile polipoide trebuie excizate complet si recuperate pentru examenul histologic. De asemenea este necesara examinarea endoscopica a intregului colon pentru a depista eventuale leziuni asociate. Ulterior, este necesara supravegherea colonoscopica a pacientilor la 1 an postpolipectomie iar apoi individualizat in functie de caracteristicile polipilor excizati. In Clinicile Proctomed, rectosigmoidoscopiile se efectueaza cu aparatura de ultima generatie, de catre medici gastroenterologi cu experienta in endoscopia digestiva diagnostica si terapeutica. O analiza interna retrospectiva pe un numar de 700 de pacienti investigati si tratati in clinica noastra a aratat ca rectosigmoidoscopia flexibila este o procedura diagnostica sigura si eficienta, cu minim disconfort pentru pacient. Au fost diagnosticati 74 pacienti cu polipi colonici (10.5%), dintre care 19 aveau polipi multipli. Un numar total de 98 polipi au fost depistati si biopsiati, iar un procent important au fost excizati endoscopic. De asemenea 8 pacienti (1.15%) au fost diagnosticati cu cancer colo-rectal si ulterior evaluati si tratati in clinici universitare. Nu au fost inregistrate incidente in cursul rectosigmoidoscopiei. In concluzie, colonoscopia ramane metoda ideala pantru identificarea si indepartarea polipilor colorectali, avand o excelenta sensibilitate si specificitate, si reducandu-se astfel considerabil riscul de aparitie a cancerului colo-rectal. postat: 07.07.2007 2. IMPORTANTA INVESTIGATIILOR ENDOSCOPICE – RECTOSIGMOIDOSCOPIE, COLONOSCOPIE la pacientul cu afectiuni proctologice non-neoplazice(boala hemoroidala, FISURI ANALE, fistula perianala, abces)Pacientul cu afectiuni proctologice se prezinta la medic pentru sangerare exteriorizata prin orificiul anal (sange rosu, de obicei ce acompaniaza, sau nu, scaunul), dureri anoperianale cu diverse grade de intensitate (jena, usturime, durere), prolaps hemoroidal (reductibil sau ireductibil). Medicul, in urma discutiei cu pacientul (anamneza si istoricul afectiunii) si a examenului clinic (care include in cazul acestui tip de afectiuni tuseul rectal si anuscopia) stabileste un diagnostic de etapa. Acesta trebuie sustinut de investigatii ulterioare (diagnostic pozitiv) si fiecare dintre simptomele bolnavului trebuie analizate in privinta afectiuni care l-a generat (diagnostic diferential cu alte afectiuni). Este important sa se faca diagnosticul diferential pe baza tuturor semnelor si simptomelor care l-au determinat pe bolnav sa solicite o consultatie de specialitate. Sangerarea cu sange rosu prin orificiul anal poate avea drept punct de plecare o afectiune proctologica (hemoroizi, fisuri anale), exlusa o afectiune cu risc hemoragic situata pe rect sau colonul stang. In acest sens este indicata efectuarea unei recosigmoidoscopii care poate evidetia afectiuni ca: polipi sau polipoza colonica, diverticuloza colonica, cancer de colon, boli inflamatorii colonice (rectocolita ulcerohemoragica, boala Crohn, colite nedeterminate), leziuni angiodisplazice. Eliminarea de sange semidigerat, sange visiniu, poate avea drept cauza o leziune situata mai sus pe colon (colon transversal sau colon ascendent), de aceasta data fiind necesara o colonoscopie totala (cu vizualizarea intregului cadru colic). Avand in vedere gravitatea afectiunilor enumerate este explicabila introducrea investigatiilor endoscopice in protocoalele diagnostice pentru afectiunile anoperianale si este de dorit ca pacientul caruia i se propune o astfel de investigatie sa o accepte, intelegand rolul ei. Sunt pacienti cu boala hemoiroidala care se prezinta in cabinetul de proctologie datorita acutizarii simptomatologiei cauzate de tulburari de tranzit. Alternanta, constipatie-diaree este un simptom inalt sugestiv pentru o afectiune stenozanta colonica fiind indicata ca investigatie colonoscopia totala sau irigografia. Prezenta de scaune imperioase sau emisia de mucus prin anus sunt in mica masura simptome ce pot acompania afectiunile proctologice, dar de foarte multe ori pot fi cauzate de prezenta unor polipi sau tumori viloase, usor de diagnosticat in masura in care se apeleaza la o investigatie endoscopica. De multe ori afectiunile anoperianale pot fi manifestari ale altor boli diagnosticabile la momentul respectiv sau mult mai rar precedand cu mult debutul unei alte afectiuni (exemplu: fistulele perianale in boala Crohn). Durerea anoperianala sau hipogastrica (frecventa ca simptom in bolile proctologice) poate fi cauzata si de leziuni situate pe rect sau sigmoid - tumori, boli inflamatorii, diverticulita - afectiuni usor de pus in evidenta in masura in care pacientul accepta efectuarea unei investigatii rectosigmoidoscopice. Nu este deloc de neglijat posibilitatea ca un abces pelvin sa fie de fapt o tumora abcedata, usor de pus in evidenta printr-un examen rectoscopic. In acelasi timp sunt de mare importanta posibilitatile terapeutice pe care investigatiile endoscopice le ofera in prezent, de foarte multe ori evitandu-se in acest fel o interventie chirurgicala clasica. Speram ca aceasta expunere sa faca mai usor de acceptat o investigatie cu un grad mai mare de agresivitate, dar cu beneficii pe masura, prin intelegerea de catre pacient a rolului acesteia. postat: 10.03.2007 |
